Justitie europeana. Aderata, dar neintegrata

Am ascultat mesajul de ieri al presedintelui Romaniei, Traian Basescu, despre lipsa de condamnari in domeniul spalarii banilor si crimei organizate si am avut senzatia unei variatiuni pe aceeasi tema. Domnia sa a pus neajunsul pe lipsa de specializare a magistratilor si a legilor care ar trebui perfectionate, dar mai ales pe "deficienta in ceea ce priveste judecarea rapida a cazurilor depistate".

Un discurs pe care l-am mai auzit, dar care, actualizat, parca e preluat din apropiatul raport de tara, care arunca raspunderea pentru ineficienta Justitiei in carca judecatorilor, care nu i-ar condamna aspru pe marii infractori. In vreme ce procurorii sunt batuti laudativ pe spate. Sunt destui politicieni care in ultima vreme au pus bariere intre procurori si judecatori, ori intre politisti si procurori. Adevarul e ca fiecare e liber sa creada ce vrea, cata vreme in Romania legea e aspra doar cu oamenii de rand, si foarte indulgenta cu "baietii destepti". Cred insa ca este nefericit ca un sef de stat sa arunce vina la modul general, pe o tabara sau alta, din pozitia de cel mai informat om din tara. Care primeste zilnic la mapa
rapoarte de la serviciile secrete si institutiile cheie de prevenire si combatere a crimei organizate. Astept ziua cea mare cand seful statului va renunta la acest tip de discurs si va scoate de la mapa un caz concret de crima organizata, musamalizat in Justitie, gest care va servi societatii mai mult decat toate declaratiile la modul general. Raliindu-se discursului prezidential, seful cancelariei primului-ministru, Dorin Marian, a iesit la rampa pentru a ne spune ca nu este greu sa faci conexiuni intre firme paravan si operatiuni de crima organizata, dar ca faptele sunt greu de dovedit, si de aceea condamnarile sunt in numar foarte mic.

Ce sa inteleaga cetateanul din aceste pozitii? Ca in Justitie sunt niste purtatori de roba platiti cu mii de euro pe luna, care nu vor sa-si faca treaba sau sunt prea prosti pentru asta?! Ca procurorii "de bine" vor sa faca curatenie, dar se opun judecatorii "de rau"? De ce nimeni nu-si asuma raspunderea sa-l arate cu degetul pe magistratul care saboteaza actul de justitie? Ce efect major de insanatosire s-ar produce in Justitie, daca s-ar spune acestor lucruri pe nume. Dar ele nu se spun, pentru ca politicienii care detin informatii compromitatoare par foarte fericiti cand functiile cheie din instante si parchete sunt ocupate de magistrati servili si patati. Iar informatia constituie o eficienta metoda de a controla
puterea judecatoreasca.

Dincolo de discursul politic, realitatea ne arata altceva. DIICOT si DNA, care se ocupa de marea
criminalitate economico-financiara, ce insumeaza peste 320 de procurori, platiti regeste in comparatie cu confratii lor de la parchetele mai mititele, abia daca trimit la instante cateva zeci de rechizitorii pe an, vizand printre altele si infractiuni de spalare de bani. Majoritatea procurorilor au mai putin de un rechizitoriu emis pe an. Multe sunt facute "la norma" spre a se dovedi ca se lucreaza. Unica masura a muncii procurorului este judecatorul. In instanta e locul unde se evalueaza ce a facut procurorul, in conditii de combat intre parti. Si unde ies la iveala adevaratele probe. Pentru ca in fata procurorilor, acuzatii se pot prevala de dreptul la tacere si nu pot fi obligati sa se apere. In astfel de situatii, daca procurorul nu este un profesionist, o da usor in bara, bazandu-se doar pe probele sale de acuzare. Cu atat mai mult cu cat politica de cadre din ultimii ani a marilor parchete, DIICOT si DNA, s-a bazat pe recrutarea masiva de procurori tineri, fara experienta. Or exista si judecatori care mai "indulcesc" pe ici pe colo un dosar de crima organizata, dar nu cred ca un dosar beton de asemenea calibru poate fi omorat in ciuda elocventei probelor si a presiunii publice si mediatice exercitate.

Ma minunez cum comisarii europeni care ne monitorizeaza s-au lansat in a acuza judecatorii din Romania ca nu fructifica munca procurorilor, preluand discursul politicianist - mioritic, lipsit de solutii. Cand in propriile tari, comisarii europeni nu ar indrazni sa intervina. Dar acesta este statutul nostru de tara "europeana" monitorizata. Aderata, dar neintegrata. Mai cu seama la capitolul Justitie.